sâmbătă, 28 iulie 2012

Summertime Sadness...


I have never been a fan of summer...mai ales cand e cald...toata agitatia si caldura si stresul cauzat... Dar...e ceva aproape magic cand vine vorba de noptile tarzii de vara cand se vede luna si temperatura e perfecta sa te plimbi ca un nebun pe strazile bucurestiului...sa ai conversatii intr-un colt uitat de lume pana aproape de zori si sa nu simti oboseala sau trecerea timpului... Sau cand stai la o terasa cu prietenii tai si nu simti ar trece timpul si nu ai vrea sa te intorci acasa, oricat de confortabil ar suna acel nenorocit de pat...
Problema mea e ca e "magic" sa nu te plimbi singur, si sa nu ai acele conversatii cu tine insuti...aici pot spune ca intervine ce cred ca pot spune ca s`ar putea numii nostalgie de idiot...ori asta ori dor de a te simtii ca un mare vid fara sa iti pese...
Da...noptile de vara(cum ar fi si aceasta) cand ti-ai dori pur si simplu sa iti iei "adidasii in picioare" si sa cutreieri strazile mai putin cunoscute din frumosul meu bucuresti...
Nu sunt o persoana careia sa ii placa sa socializeze dar fac acest lucru inseamna ca e ceva de capul omunlui cu care vreau sa imi pierd timpul...
Sa revin la ideea de a te simtii ca un mare vid fara sa iti pese, am impresia ca oamenii au dat un termen acestei senzatii ciudate si se numeste...well, nu sunt sigur ce termen a dat omenirea pentru asta dar eu il mai pot numi nebunie temporara sau boala serotoninei nejustificate(sau nejustificate momentan...depinde poate devenii contagioasa si celalalt specimen o poate contracta, astfel rezulta o serie de reactii destul de ilogice), poate sa fie chiar placut la inceput , la naiba poati sa ai reactii de extaz...dar reactiile adverse de cele mai multe ori duc la o senzatie ce seamana a naibi de mult cu o mahmureala, ce poate sa tina chiar si luni...
Cred ca am aberat destul pe subiectul ala...n`as vrea sa bag pe cineva in stari nepotrivite...ideea e ca mai devreme, stateam pe balcon, fumam o tigara si beam cu ceai uitandu-ma la luna si gandindu-ma "De ce nu sunt pe undeva cu cineva...plimbandu-ma pana sa nu imi mai simt picioarele"? Cel mai bun motiv pe care l-am gasit pana acum e : nu poti avea tot ceea ce iti doresti...i guess...
Presupun ca concluzia perfecta la aberatia mea ar fi sa nu pierdem timpul si sa facem ceea ce noi credem ca e "magic"...wow...chiar scriu uneori ca o tipa...si nu in sensul bun...

joi, 19 iulie 2012

I`m not calling you a Liar but I`m Sleeping with Ghots...




Well now...a trecut ceva timp de cand nu am mai scris ceva, si devine dubios, nu ca as duce lipsa de idei(poate cand ai prea multe chiar duci lipsa), dar putina inspiratie si motivatie nu strica(bineinteles ca sunt la o cafenea si scriu ca altfel nu as mai fi eu). Dar bineinteles inspiratia mi-a venit pe drum... eram in tramvai in drum spre metrou si pe geam am vazut a ghost from my past, si bineinteles ca m-am grabit sa cobor sa vad daca ochii mei nu mi-au jucat feste si sa vad ce mai face acesta naluca, cobor eu "disperat", traversez o iau spre acea stafie din trecutul meu(nu foarte indepartat, desi unele stafii nu sunt niciodata destul de departe de noi) si nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca chiar era o stafie(si nu cea din trecut), buimacit ma intorc din drum si imi vine ideea pentru numele acestui articol, asta si melodia pe care o ascultam in acel moment... Chiar mi-as dori sa nu mai fiu bantuit de trecut... Trecutul nu poate sa te ajute cu nimic(poate doar sa inveti din greseli, desi rar facem astel de lucruri din pacate).
Si nu nu e vorba despre ceva amoros sau romantic...e vorba despre o stafie diferita cea care facea parte din mine(cum asa cred eu ca fac prietenii, pentru ca un Prieten bun este o extensie a Eu-ului propiu si nu cred ca sunt egoscentrist aici, nimeni nu isi face prieteni care nu le seamana sau nu au nimic in comun), dar din pacate(sau din fericire) nu mai face parte din mine, desi dupa acest ciudat episod cred ca imi e dor de acea creatura(buna sau rea) care a avut o influenta asupra mea in decursul existentei mele(destul de scurte).
Stau si ma gandesc de ce ni se face dor de cineva pe care consideram(in prezent) o influenta negativa sau un bagaj in plus, ceva de care chiar nu avem nevoie, sau ceva care nu mai are nevoie de noi, este un fenomen pe care chiar imi doresc sa il inteleg si care chiar vreau sa il evit, Fantomele nu sunt niciodata un lucru bun...sau constructiv...
It seems we need to live with our ghosts at least until we find a way to get rid of them...and i hope i find a way soon...
"I`m not calling you a ghost, just stop haunting me"...